Pentru a determina nivelul de dezvoltare cognitiva a unui copil, cercetatorii prefera sa utilizeze sarcini de gasire a obiectelor ascunse; aici, doua mari concepte apar: eroarea A non B si violarea expectantelor. Articolul stiintific amintit mai sus cerceteaza intocmai relatia dintre cele doua concepte in cadrul a doua conditii: cercetare si noncercetare (search and nonsearch).
De-a lungul istoriei, psihologii si-au adus aportul in studierea sarcinii de gasire a obiectelor ascunse; de pilda, Piaget a fost primul cercetator care a introdus conceptul de permanenta a obiectelor; mai mult, A. Diamond sustinea ca intervalul de timp dintre ascunderea obiectului si cautarea lui de catre copil influenteaza aparitia erorii A non B; mai mult, el considera ca eroare apare si datorita inabilitatii copilului de a-si inhiba comportamentul de repetitie, iar Perner a introdus deficitul atentional si memoria ca vectori ce influenteaza aparitia erorii.
Studiul demarat de Ayesha Ahmed si Ted Ruffman ia in vedere experimente bazate pe principiul erorii A non B cu o analiza mai detaliata, abordand conditii de cercetare si noncercetare sau variabile ca intervalul de timp necesar aparitiei erorii. In studiu ne sunt prezentate 4 experimente, toate utilizand cele doua conditii de cercetare, avand ca subiecti bebelusi cu varsta cuprinsa intre 8-11 luni si urmarind ca variabila intervalul de timp. In urma acestor experimente urmatoarele concluzii au fost trase: bebelusul stie ca obiectul continua sa existe in ciuda faptului ca nu-l mai poate vedea; apoi, copiii tind sa priveasca mai mult timp un eveniment imposibil decat unul posibil, acest fapt fiind dovada violarii expectantelor; de asemenea, in conditiile de noncercetare, cu o intarziere de 15 secunde, copilul detecteaza violarea expectantelor ceea ce inseamna ca el cunoaste locatia corecta a obiectului; copilul cunoaste mental locatia obiectului chiar daca nu are un comportament de recuperare a obiectului cu pricina.
Consider ca datele acestui studiu nu sustin teoria intergrativa de la sfarsitul capitolului “How Do Infants Reason About Physical Events?” din varii motive. In primul rand, in cadrul articolului mentionat, ciclul OT-OR-PR se desfasoara astfel: OT desemneaza un indice, apoi OR construieste o reprezentare detaliata a evenimentului si, in sfarsit, PR interpreteaza si prezice rezultate. Datele acestui studiu nu sustin posibilitatea prezicerii unor rezultate inaintea experentierii faptului in sine.
In al doilea rand, R. Baillargeon nu facea distinctia intre recuperarea mentala a obiectului si cea fizica. Datele din acest studiu confirma faptul ca bebelusii sunt capabili sa retina localizarea obiectului chiar daca nu au un comportament vizibil de recuperare a acelui obiect.
Mai mult, in capitolul analizat mai sus, cercetatoarea observa acurat ca cei mici tind sa priveasca evenimentele imposibile mai mult timp decat cele posibile, aceasta fiind o indicatie a violarii expectantelor, insa nu ia in calcul variabila recenta– copiii tind sa priveasca mai mult obiectul ce le-a fost aratat cel mai recent.
In al treilea rand, in contrast cu categorizarea pe varste a cercetatoarei Baillargeon, Ayesha Ahmed si Ted Ruffman pun accentul pe intervalul de timp necesar comiterii erorii A non B si nu considera ca varsta ar putea influenta aparitia acesteia- toti subiectii aveau varste cuprinse intre 8-11 luni.
Apoi, rezultatele enuntate de cei doi colaboratori sunt in contradictie cu cele gasite de psihologul Baillargeon la nivelul cererii de memorie, in sensul ca cea din urma e considerabil mai mica in cadrul studiului cu o singura locatie (ex: un obiect este ascuns in locatia A si recuperat tot in A) decat cea din cadrul conditiei de noncercetare. Folosindu-se studiul cu o singura locatie s-a demonstrat ca bebelusii comit eroarea A non B din partial datorita competitiei intre memoria de scurta durata pentru traseul obiectului in locatia B si traseul locatiei A aflat in memoria de lunga durata.
In plus, spre deosebire de datele teoriei integrative, aceasta competitie nu poate fi singura raspunzatoare de aparitia erorii A non B; cercetatorii Ayesha Ahmed si Ted Ruffman propun deficitul atentional, dificultatea encodarii locatiei B cand locatia A e deja prestabilita, inabilitatea de a inhiba tendinta de repetie s.a.m.d. ca variabile ce influenteaza aparitia erorii A non B la copiii cu varstele cuprinse intre 8-11 luni.
Bibliografie:
“Why Do Infants Make A Not B Errors in a Search Task, Yet Show Memory for the Location of Hidden Objects in a Nonsearch Task?”, Ayesha Ahmed si Ted Ruffman, University of Sussex.
Suport media:
http://www.youtube.com/watch?v=-RehxEXeLNg&feature=relatedhttp://www.youtube.com/watch?v=K70-M0JUv-o
Teorie vs. Practica
In teorie, practica e simpla.
Te invit sa testezi acest concept cu ajutorul jucariilor de construit oferite de Playful si prietenii sai.
Pune in practica ce ai invatat si anunta-ne cum a mers. Iti tinem pumnii!
www.jucariieducationale.ro – Magazin online de instrumente educationale si jucarii pentru copii din Cluj
Toate drepturile rezervate Playful Learning. Orice reproducere totala sau partiala a textului se pedepseste conform legilor in vigoare.
