Dacă în primele teorii ale psihologiei, inteligenţa, echivalată cu abilităţi de gândiri, se referea la cât de bine şi cât de mult învaţă un individ, în teoriile moderne inteligenţa este văzută ca fiind multidimensională şi dinamică. Una dintre teoriile diferentelor individuale este Teoria Inteligenţelor Multiple a lui H. Gardner, care consideră că există opt forme distincte ale inteligenţei (inteligenţa lingvistică/ verbală, inteligenţa logico-matematică , inteligenţa muzicală/ritmică , inteligenţa vizual-spaţială, inteligenţa naturalistă, inteligenţa corporal-kinestezică, inteligenţa intrapersonală, inteligenţa interpersonală ). În urma studiilor efectuate Gardner a descoperit şi al nouălea tip de inteligenţă, cea existenţială, dar datorită faptului că nu a reuşit să determine care zonă cerebrală este responsabilă de activarea acelei inteligenţe, ea nu este recunoscută.
Teoria Inteligenţelor Multiple elaborată de profesorul Howard Gardner, în jurul anilor ’80, porneşte de la o critică a sistemului de învăţământ, căruia îi reproşa următoarele:
– Faptul că sunt consideraţi “inteligenţi” elevii care au rezultate bune la literatură şi matematică, iar despre ceilalţi se spune că sunt doar “talentaţi”. Cu alte cuvinte erau recunoscute doar două tipuri de inteligenţă – cea verbală şi cea matematică. Gardner şi-a pus problema: “Cum se explică faptul că anumite personalităţi au avut rezultate absolut remarcabile în viaţă, dar au avut dificultăţi în şcoală?” (Bocoş, Muşata, 2002, p.149)
– Trăsătura superficială a diferenţelor psihologice dintre copii cu ajutorul unor teste de inteligenţă standard, care vizau în exclusivitate, abilităţile lingvistice şi logico-matematice şi care nu aveau valoare predictivă;
– Viziunea unilaterală asupra intelectului, considerarea inteligenţei drept o abilitate generală, dată de capacitatea de a rezolva probleme care implică abilităţi lingvistice şi logico-matematice, pe care şcoala le valorifica şi valoriza cu deosebire.
În concepţia lui Gardner, capacitatea cognitivă a omului este descrisă printr-un ansamblu de abilităţi, talente, deprinderi mentale, pe care le numeşte “inteligenţe” şi le grupează în opt categorii. Toţi indivizii normal dezvoltaţi posedă aceste opt inteligenţe, dezvoltate într-o anumită măsură şi care interacţionează şi se combină într-o manieră unică, singulară. Cele opt tipuri de inteligenţă se manifestă foarte rar în mod independent, ele acţionând, practic, complementar, concurent, compensatoriu şi coordonat în cazul unui anumit individ.
www.jucariieducationale.ro – Magazin online unelte psiho-educationale, instrumente nonformale si jocuri creative.
Toate drepturile rezervate Playful Learning. Orice reproducere totala sau partiala a textului se pedepseste conform legilor in vigoare.
