Acum mulți ani, Vygotsky afirma că joaca îi ajută foarte mult pe copii atunci când vine vorba de stabilirea relațiilor sociale. Joaca are un rol important pentru construirea competențelor sociale, a încrederii în ceilalți și în propria persoana. Aceste competențe sunt esențiale pentru funcționarea în mediul social, fie ca e vorba de gradinițe, școli sau munca depusă ca persoane adulte.
Pentru copiii cu dificultați emoționale sau comportamentale, joaca poate fi critică. Cercetătorii au arătat că, copiii ce au suferit diverse traume (din partea părinților sau a mediului în care au trăit) pot utiliza joaca ca mod de a reduce efectele stresului. Spre exempul, copiii cu autism nu au foarte bine dezvoltate abilitățile sociale, acest lucru  limitându-le antrenarea în jocul simbolic. Cercetătorii recomandă ca intervențiile ce au la bază joaca (terapia prin joc), să fie facute constant pentru a ajuta copiii să treacă peste aceste limitări sociale.Joaca este foarte importantă pentru copii pentru autoreglare și pentru îmbunătățirea abilităților de a-și controla propriile comportamente și emoții. Berk, Mann si Ogan afirmau: “Autoreglarea este centrală pentru ceea ce înseamnă a fi om – alegerile ce le facem, luarea deciziilor, dobândirea unor procese cognitive și moralitate”. Spre exemplu atunci când copilul reușește să se calmeze singur când este agitat, arată o dezvoltare a proceselor și abilităților de auroreglare. Joaca, este locul în care cei mici își exersează aceste abilități.

Spre exempu, atunci când părinții sau educatoroii fac jocuri de rol, copii învață cel  mai bine să se autoregleze emoțional. Pentru a face asta, copiii au nevoie să privească jocul dintr-o altă perspectivă și să joace după regulile de la o clasă, spre exempul. Totodată, încep să internalizeze cuvinte ce-i ajută să-și controleze izbucnirile. Fă-i să înțeleagă și să creadă că joacă după anumite reguli. Totodată, copiii folosesc joaca ca pe un instrument pentru a trece peste emoțiile ce le simt, a ști să le perceapă, să le eticheteze ca mai apoi să le știe gestiona.

Cred că nici unul dintre noi nu este indiferent la efectele ce le poate avea timpul puțin petrecut în familie. Pentru că joaca și momentele de relaxare sunt centrale pentru starea noastră de bine emoțională de pe parcursul vieții, hai să încercăm să ne oferim timp și pentru aceste aspecte.

“Ce e asta? Ce e asta?” – o întrebare pe care un copil de 3 ani o pune părintelui său de nenumărate ori.

Copiii sunt niște omuleți foarte de curioși. Ei explorează, întreabă, se minunează, într-un cuvânt – sunt curioși. Prin toate acestea ei învață. Încă din momentul nașterii, probabil chiar și înainte, oamenii sunt atrași de lucrurile noi. Când suntem curioși despre un lucru cu totul nou, vrem să explorăm.Iar în timp ce explorăm, descoperim. De exemplu, prin simplul fapt că închide și deschide lumina becului din cameră, copilul învață despre cauza și efectul acțiunii sale; turnând apă într-o duzină de recipiente de diverse mărimi și forme, pe podea sau chiar pe haine, un copil de 4 ani învață preconceptul de masă și volum. El descoperă de asemenea gustul acru al lămâii, căldura generată de un radiator sau senzația rece produsă de gheață.

Ciclul învățării

Dacă un copil rămâne curios, el va continua să exploreze și să descopere.

Să luăm exemplul unui copil de 5 ani care descoperă mormoloci într-un bazin cu noroi de la locul de joacă. Această descoperire îi oferă plăcere. O dată ce experimentează bucuria descoperirii, el va dori să repete această experiență. (Plăcerea duce la repetiție.) În fiecare zi, el și prietenii săi se întorc la locul de joacă. Acum mormolocii au piciorușe. (Repetiția duce la cunoaștere.) Copilul învață că mormolocii devin broaște – un exemplu concret a unui proces biologic complex. Cunoașterea – în acest caz, înțelegerea că acești mormoloci devin broaște – duce la încredere. Încrederea la rândul său crește dorința de a fi curios – a explora, a descoperi, și a învăța. “Putem să luăm cu noi mormolocii?” „Cum cresc alți pui de animale?” „De ce puii de cățeluș nu-și pierd coada?” Aspectul pozitiv al  ciclului învățării este alimentat de curiozitatea și plăcerea care vin prin descoperire și cunoaștere/achiziție.

Așadar:

CURIOZITATEA are ca rezultat EXPLORAREA
EXPLORAREA are ca rezultat DESCOPERIREA
DESCOPERIREA are ca rezultat PLĂCEREA
PLĂCEREA are ca rezultat REPETITIA
REPETIȚIA are ca rezultat CUNOAȘTEREA
CUNOAȘTEREA are ca rezultat ACHIZIȚIA NOILOR ABILITĂȚI
ACHIZIȚIA NOILOR ABILITĂȚI are ca rezultat ÎNCREDEREA
ÎNCREDEREA are ca rezultat STIMA DE SINE
STIMA DE SINE are ca rezultat SENTIMENTUL DE SIGURANȚĂ
SIGURANȚA are ca rezultat MAI MULTĂ EXPLORARE

Pentru mulți copii însă, curiozitatea dispare. Pierderea curiozității poate duce la un viitor negat. Potențialul nostru – emoțional, social și cognitiv – este exprimat prin cantitatea și calitatea experiențelor noastre. Un copil mai puțin curios își va face mai puțini prieteni, se va alătura unor grupuri sociale mai puține, va citi mai puține cărți etc. Cu un copil mai puțin curios munca unui profesor va fi o adevărată provocare, deoarece copilul nu prezintă atât de multă motivație și entuziasm .

Cartea Mă întreb este un intrument marca Jucării Educaționale pe care adulții îl pot folosi pentru a-i ajuta pe copii să învețe să pună întrebări, să înceapă să-și dezvolte capacitatea de a genera teorii fără a se cenzura.

De multe ori însă, copilul va pune întrebări la care probabil nu avem un răspuns. În acest caz încurajăm părinții, profesorii, adulții în general, să răspundă printr-un simplu ”nu știu”, pentru că, așa cum spune și autoarea cărții Mă întreb, ANNAKA HARRIS “unul dintre cele mai importante daruri pe care le putem oferi copiilor noștri este încrederea în ei de a putea spune NU ȘTIU. Este baza de la care noi începem cercetarea asupra lumii înconjurătoare: punând întrebări, luându-ne timpul necesar pentru a înțelege răspunsurile și căutând noi răspunsuri când cele pe care le aveam nu par să ne mai mulțumească. Sentimentul de a nu ști este de asemena baza curiozității.
Trăim într-o societate în care oamenii se simt inconfortabil când nu au un răspuns. Copiii nu sunt învățați să spună “nu știu”, și sincer acest comportament nici măcar nu este modelat pentru ei. Ei văd prea des cum adulții evită întrebări sau născocesc răspunsuri, fie din jenă sau teamă, și asta vine cu un preț. Când copiii sunt rușinați sau când le este teamă să-ți manifeste un sentiment necunoscut, ei sunt preocupați mai degrabă de a scăpa de discomfort, decât de a fi motivați să învețe. Acest lucru le răpește bucuria curiozității. Haideți să acordăm importanța meritată sentimentelor de curiozitate ale copiilor noștri, deoarece aceasta reprezintă fundamental pentru toate tipurile de învățare.”

Există atât de multe lucruri la care putem să găsim răspunsuri împreună cu cel mic. Dacă îi lăsăm, copii ne pot reintroduce in lumea lor. Când le permitem cu adevărat să-și împărtășească cu noi descoperirile, experimentăm și noi alături de ei bucuria redescoperiri.

Așa că, dacă sunteți curioși, dacă doriți să explorați împreună și să descoperiți o mulțime de lucruri mărunte ce poate o dată cu maturizarea nu mai prezintă imteres, însă au fost la un moment dat pentru noi adevărate minunății, dacă doriți să pășiți împreună cu cel mic în lumea lui “nu știu”, cartea “Mă întreb” așteaptă să ajungă la dumneavoastră.

Poate fi comadată de aici  sau de la telefon: 0727.839.852

Informații preluate, traduse și adaptate după articolul: Curiosity – The Fuel of Development, by Bruce Duncan Perry, M.D., Ph.D.  
Toate drepturile rezervate Playful Learning. Orice reproducere totală sau parțială a textului se pedepsește conform legilor în vigoare. 

Sfârșitul de an școlar, un moment important și frumos din viața celor mici!

Alături de ei, cu premii speciale, sunt JUCĂRII EDUCAȚIONALE!

Fiecare produs este menit să ajute copilul să se dezvolte echilibrat și armonios din punct de vedere cognitiv, social, emoțional etc.

Mai jos găsiți oferta și sugestiile noastre pentru premiile de sfârșit de an.

oferta gradi si scoli sfarsit de an2

CONTACT:

www.jucariieducationale.ro

contact@jucariieducationale.ro

Telefon: 0727. 839.852; 0721.542.276

Ne găsiți și în magazinul nostru, de pe str. Tache Ionescu nr 20, Cluj-Napoca.

Pentru a determina nivelul de dezvoltare cognitiva a unui copil, cercetatorii prefera sa utilizeze sarcini de gasire a obiectelor ascunse; aici, doua mari concepte apar: eroarea A non B si violarea expectantelor. Articolul stiintific amintit mai sus cerceteaza intocmai relatia dintre cele doua concepte in cadrul a doua conditii: cercetare si noncercetare (search and nonsearch).

De-a lungul istoriei, psihologii si-au adus aportul in studierea sarcinii de gasire a obiectelor ascunse; de pilda, Piaget a fost primul cercetator care a introdus conceptul de permanenta a obiectelor; mai mult, A. Diamond sustinea ca intervalul de timp dintre ascunderea obiectului si cautarea lui de catre copil influenteaza aparitia erorii A non B; mai mult, el considera ca eroare apare si datorita inabilitatii copilului de a-si inhiba comportamentul de repetitie, iar Perner a introdus deficitul atentional si memoria ca vectori ce influenteaza aparitia erorii.

Studiul demarat de Ayesha Ahmed si Ted Ruffman ia in vedere experimente bazate pe principiul erorii A non B cu o analiza mai detaliata, abordand conditii de cercetare si noncercetare sau variabile ca intervalul de timp necesar aparitiei erorii. In studiu ne sunt prezentate 4 experimente, toate utilizand cele doua conditii de cercetare, avand ca subiecti bebelusi cu varsta cuprinsa intre 8-11 luni si urmarind  ca variabila intervalul de timp. In urma acestor experimente urmatoarele concluzii au fost trase: bebelusul stie ca obiectul continua sa existe in ciuda faptului ca nu-l mai poate vedea; apoi, copiii tind sa priveasca mai mult timp un eveniment imposibil decat unul posibil, acest fapt fiind dovada violarii expectantelor; de asemenea, in conditiile de noncercetare, cu o intarziere de 15 secunde, copilul detecteaza violarea expectantelor ceea ce inseamna ca el cunoaste locatia corecta a obiectului; copilul cunoaste mental locatia obiectului chiar daca nu are un comportament de recuperare a obiectului cu pricina.

Consider ca datele acestui studiu nu sustin teoria intergrativa de la sfarsitul capitolului “How Do Infants Reason About Physical Events?” din varii motive. In primul rand, in cadrul articolului mentionat, ciclul OT-OR-PR se desfasoara astfel:  OT desemneaza un indice, apoi OR construieste o reprezentare detaliata a evenimentului si, in sfarsit, PR interpreteaza si prezice rezultate. Datele acestui studiu nu sustin posibilitatea prezicerii unor rezultate inaintea experentierii faptului in sine.

In al doilea rand, R. Baillargeon nu facea distinctia intre recuperarea mentala a obiectului si cea fizica. Datele din acest studiu confirma faptul ca bebelusii sunt capabili sa retina localizarea obiectului chiar daca nu au un comportament vizibil de recuperare a acelui obiect.

Mai mult, in capitolul analizat mai sus, cercetatoarea observa acurat ca cei mici tind sa priveasca evenimentele imposibile mai mult timp decat cele posibile, aceasta fiind o indicatie a violarii expectantelor, insa nu ia in calcul variabila recenta– copiii tind sa priveasca mai mult obiectul ce le-a fost aratat cel mai recent.

In al treilea rand, in contrast cu categorizarea pe varste a cercetatoarei Baillargeon, Ayesha Ahmed si Ted Ruffman pun accentul pe intervalul de timp necesar comiterii erorii A non B si nu considera ca varsta ar putea influenta aparitia acesteia- toti subiectii aveau varste cuprinse intre 8-11 luni.

Apoi, rezultatele enuntate de cei doi colaboratori sunt in contradictie cu cele gasite de psihologul Baillargeon la nivelul cererii de memorie, in sensul ca cea din urma e considerabil mai mica in cadrul studiului cu o singura locatie (ex: un obiect este ascuns in locatia A si recuperat tot in A) decat cea din cadrul conditiei de noncercetare. Folosindu-se studiul cu o singura locatie s-a demonstrat ca bebelusii comit eroarea A non B din partial datorita competitiei intre memoria de scurta durata pentru traseul obiectului in locatia B  si traseul locatiei A aflat in memoria de lunga durata.

In plus, spre deosebire de datele teoriei integrative, aceasta competitie nu poate fi singura raspunzatoare de aparitia erorii A non B; cercetatorii Ayesha Ahmed si Ted Ruffman propun deficitul atentional, dificultatea encodarii locatiei B cand locatia A e deja prestabilita, inabilitatea de a inhiba tendinta de repetie s.a.m.d. ca variabile ce influenteaza aparitia erorii A non B la copiii cu varstele cuprinse intre 8-11 luni.
Bibliografie:
“Why Do Infants Make A Not B Errors in a Search Task, Yet Show Memory for the Location of Hidden Objects in a Nonsearch Task?”, Ayesha Ahmed si Ted Ruffman, University of Sussex.

Suport media:
http://www.youtube.com/watch?v=-RehxEXeLNg&feature=relatedhttp://www.youtube.com/watch?v=K70-M0JUv-o
Teorie vs. Practica
In teorie, practica e simpla.
Te invit sa testezi acest concept cu ajutorul jucariilor de construit oferite de Playful si prietenii sai.
Pune in practica ce ai invatat si anunta-ne cum a mers. Iti tinem pumnii!

www.jucariieducationale.ro – Magazin online de instrumente educationale si jucarii pentru copii din Cluj

Toate drepturile rezervate Playful Learning. Orice reproducere totala sau partiala a textului se pedepseste conform legilor in vigoare.